CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 117 / 2011

Dosar nr. 60 / 2011

AVIZ

referitor la proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România

Analizând proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.13 din 25.01.2011,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil proiectul de lege, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, intervenţiile preconizate fiind menite a crea un cadru legislativ mai clar, raportat şi la actele Uniunii Europene în domeniu.

Prin conţinutul său normativ, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art.73 alin.(3) lit.h) din Constituţia României, republicată, iar în aplicarea dispoziţiilor art.75 alin.(1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul.

2. Din punct de vedere al dreptului Uniunii Europene, precizăm că proiectul cade sub incidenţa normelor europene subsumate politicii Uniunii Europene în domeniul Justiţiei şi al Afacerilor Interne, integrate domeniului legislaţiei europene – Spaţiul de libertate, de securitate şi de justiţie, în segmentul – Libera circulaţie a persoanelor, sectorul – Imigraţia şi dreptul resortisanţilor statelor terţe/Trecerea frontierelor externe.

Aşa după cum se arată şi în Expunerea de motive, după aderarea la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, România a intrat într-o nouă etapă ce presupune pregătirea şi adoptarea măsurilor necesare aplicării în totalitate a acquis-ului Schengen, având ca principal efect ridicarea controalelor la frontierele interne ale Uniunii. În acest sens, dincolo de cadrul general menit a pregăti, printr-o abordare unitară la toate nivelurile, aderarea la spaţiul Schengen, şi care a fost asigurat deja, printr-o serie de acţiuni prealabile, se mai impun totuşi, a fi dispuse, în perioada imediat următoare, o serie de măsuri legislative şi instituţionale, menite a implementa acquis-ul relevant în domeniul migraţiei.

Astfel, proiectul vizează, pe de o parte, asigurarea cadrului juridic necesar aplicării directe a prevederilor Regulamentului (CE) nr.810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) şi a unor dispoziţii ale Convenţiei de punere în aplicare a Acordului Schengen, precum şi a Deciziei nr.582/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de introducere a unui regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe, bazat pe recunoaşterea unilaterală de către Bulgaria, Cipru şi România a anumitor documente ca fiind echivalente cu vizele naţionale ale acestora în scopul tranzitului pe teritoriile lor şi a Deciziei nr.586/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Deciziei nr.896/2006/CE de stabilire a unui regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe, bazat pe recunoaşterea unilaterală de către statele membre a anumitor permise de şedere eliberate de Elveţia şi de Liechtenstein în scopul tranzitului pe teritoriul lor.

Pe de altă parte, proiectul mai vizează, totodată, transpunerea unor directive europene, incidente în materie, ce se subsumează efortului de aliniere complete la normele şi exigenţele europene în domeniul migraţiei, însă în maniere diferite, racordate unei varietăţi de situaţii, astfel: transpunerea integrală a unor noi directive europene – Directiva nr.2008/115/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţia de şedere ilegală, Directiva nr.2009/50/CE a Consiliului privind condiţiile de intrare şi de şedere a resortisanţilor din statele terţe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate şi Directiva nr.2009/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a standardelor minime privind sancţiunile şi măsurile la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală; transpunerea parţială a dispoziţiilor unor directive, în contextul consolidării procesului de armonizare legislativă – Directiva nr.2001/51/CE a Consiliului de completare a dispoziţiilor prevăzute de articolul 26 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985, Directiva nr.2003/86/CE a Consiliului privind dreptul la reîntregirea familiei şi Directiva nr.2003/109/CE a Consiliului privind statutul resortisanţilor care sunt rezidenţi pe termen lung.

De menţionat că ansamblul acestor norme juridice integrate regulamentelor, deciziilor şi directivelor europene sus amintite sunt norme europene obligatorii în spaţiul juridic al statelor membre ale Uniunii Europene, conform prevederilor art.288 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), parte integrantă a Tratatului de la Lisabona, ceea ce impune obligaţii în consecinţă pe linia aplicării dreptului european şi al armonizării legislative.

Din această perspectivă, elaborarea şi promovarea prezentului proiect de lege se constituie într-un demers extrem de amplu şi complex, menit a asigura îndeplinirea acestor obligaţii ce incumbă României pe coordonatele pregătirii şi adoptării măsurilor necesare aplicării în totalitate a acquis-ului Schengen, prin modificarea şi completarea corespunzătoare a unor acte normative relevante, părţi integrante ale legislaţiei naţionale din domeniul regimului străinilor.

Sunt vizate aici, cu deosebire, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu completările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.134/2008. În subsidiar, demersul de aliniere la normele şi exigenţele Uniunii Europene mai vizează tangenţial şi alte reglementări naţionale, incidente în materii, conexe problematicii migraţiei. Amintim în acest sens, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu completări prin Legea nr.347/2007, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr.243/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Din analiza comparativă a proiectului de lege cu dispoziţiile europene, rezultă că, prin normele conţinute, acesta modifică şi completează corespunzător cadrul legal privitor la regimul străinilor, cu preponderenţă, a celui asigurat prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.194/2002, republicată, cu completările ulterioare, fără a fi omisă amendarea şi a celorlalte reglementări conexe acestui regim (încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.56/2007, atribuţiile şi responsabilităţile Oficiului Român pentru Imigrări - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.55/2007), creând premisele îndeplinirii angajamentelor asumate de România, în contextul dispunerii măsurilor necesare aderării la spaţiul Schengen.

Avem în vedere, cu titlu exemplificativ, câteva dintre cele mai relevante mutaţii survenite în plan legislativ: clarificarea unor aspecte terminologice, adaptarea cadrului legal la exigenţele Codului comunitar de vize, instituit prin Regulamentul (CE) nr.810/2009, armonizarea acestuia cu unele dispoziţii ale Convenţiei de punere în aplicare a Acordului Schengen, crearea premiselor necesare aplicării prevederilor Deciziilor nr.582/2008/CE şi nr.586/2008/CE, transpunerea integrală a noilor directive europene, incidente în materie – Directiva nr.2009/50/CE, Directiva nr.2009/52/CE, Directiva nr.2008/115/CE, consolidarea procesului de preluare a directivelor europene, anterior început, prin transpunerea parţială a acelor norme juridice nepreluate încă ori insuficient sau inexact transpuse – Directiva nr.2001/51/CE, Directiva nr.2003/86/CE şi Directiva nr.2003/109/CE etc.

3. Ca observaţie de ordin general, remarcăm amploarea şi consistenţa intervenţiilor legislative propuse asupra Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.194/2002, concretizate prin modificări substanţiale ale textelor, precum şi introducerea unor noi articole, prevăzute la art. I, II şi III din proiect.

Deoarece prin intervenţiile legislative propuse se afectează concepţia generală şi caracterul unitar al actului normativ de bază, în acord cu prevederile art.61 alin.(1) din Legea nr.24/2000, republicată, apreciem că este necesară abrogarea vechii reglementări şi înlocuirea acesteia cu un nou act normativ. Avem în vedere şi faptul că intervenţiile legislative preconizate sunt de o amploare mult mai mare decât forma iniţială a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.194/2002.

Această soluţie este preferabilă şi ţinând seama de faptul că prin art.III se aduc intervenţii care vor fi luate în calcul de la data aplicării în totalitate de către România a dispoziţiilor acquis-ului Schengen, dispoziţii care de multe ori sunt în sens diferit celor prevăzute prin art.I. Astfel, la art.III se propun abrogarea sau modificarea unor norme care sunt modificate sau introduse chiar prin art.I, ceea ce, pe lângă faptul că ar constitui o noutate nerecomandată în procesul de legiferare (prin acelaşi act normativ se modifică/introduc şi, totodată, se abrogă aceleaşi prevederi), ar conduce la dificultăţi reale în identificarea textului normativ în vigoare la un moment dat (ex: dacă art.32 este propus spre modificare la pct.41 al art.I, acelaşi articol este propus spre abrogare la pct.14 al art.III).

Pentru o mai bună sistematizare şi integrare a proiectului în ansamblul legislaţiei, este necesar ca intervenţiile care ar urma să se aplice de la o dată ulterioară, incertă ca determinare, să fie prevăzute în cadrul unui act normativ separat, care se va elabora ulterior adoptării prezentului proiect.

De asemenea, dispoziţiile de la art.II, prin care se fac intervenţii asupra Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.194/2002, ar trebui să fie prevăzute tot în cadrul art.I.

Pe cale de consecinţă, pentru a se evita dificultăţile semnalate mai sus, şi intervenţiile de la art.III ar trebui să constituie materia unui alt proiect, care ar urma să intre în vigoare de la data aplicării în totalitate de către România a dispoziţiilor acquis-ului Schengen.

Totodată, semnalăm că proiectul (a se vedea ca exemplu norma de la pct.33 al art.IV şi pct.1 al art.VII) face trimitere la un act normativ care va fi abrogat în întregime de la data de 1 februarie 2011. Este vorba de Legea nr.130/1999, care a fost abrogată de la data de 1 ianuarie 2011 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.123/2010, cu excepţia art.2 - 16, care se vor abroga de la 1 februarie 2011.

4. În măsura în care se consideră că incriminarea faptelor propusă la art.VII pct.1 este necesară, aceasta trebuie prevăzută în alte acte normative care reglementează domeniul relaţiilor de muncă. Sugerăm, de aceea, să se analizeze dacă fapta prevăzută pentru art.10 alin.(1) din Legea nr.130/1999 nu ar putea fi introdusă drept infracţiune în cuprinsul Legii nr.108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, republicată, precum şi dacă faptele propuse pentru art.10 alin.(2) - (4) din Legea nr.130/1999 nu ar putea fi prevăzute drept infracţiuni în cuprinsul Legii nr.53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte fondul reglementării, semnalăm că, potrivit art.20 din Legea nr.108/1999, republicată, împiedicarea, în orice mod, de către un angajator, persoană fizică sau juridică, a inspectorilor de muncă să îşi exercite controlul, în limitele prevăzute la art.6 şi 19 din acest act normativ, constituie contravenţie. Prin urmare, pentru un spor de rigoare în reglementare, norma propusă pentru art.10 alin.(1), referitoare la „săvârşirea repetată” a faptei constând în refuzul de a permite, în condiţiile legii, accesul inspectorilor de muncă în oricare dintre spaţiile unităţii sau de a pune la dispoziţia acestora documentele solicitate, potrivit legii, trebuie reanalizată şi reformulată. Precizăm că din text trebuie să rezulte cu claritate câte anume asemenea fapte săvârşite de o persoană sunt luate în considerare pentru calificarea faptei drept infracţiune, respectiv pentru ca acestea să se circumscrie noţiunii de „săvârşire repetată”. Pe de altă parte, din redactare trebuie să rezulte dacă, pentru luarea în considerare a faptelor respective în scopul calificării drept infracţiune este nevoie ca acestea să fi fost anterior constatate şi sancţionate drept contravenţii.

Observaţiile sunt valabile, în mod corespunzător, şi pentru norma propusă pentru art.10 alin.(2), întrucât, potrivit art.276 alin.(1) lit.e) din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă constituie contravenţie.

În ceea ce priveşte norma propusă pentru art.10 alin.(5) din Legea nr.130/1999 precizăm că stabilirea, prin lege specială, a unor pedepse complementare care nu sunt prevăzute de Codul penal ‑ avem în vedere pedepsele complementare prevăzute la lit.a), c) şi teza finală a lit.d) ‑ sau a unor limite diferite ale pedepselor complementare decât cele prevăzute de Codul penal ‑ avem în vedere pedepsele prevăzute la lit.b) şi prima teză a lit.d) - fără a fi greşită, trebuie reanalizată, sub următoarele aspecte:

- pedepsele complementare prevăzute de text sunt aplicabile exclusiv angajatorului, iar aplicarea lor nu este posibilă decât în măsura în care infracţiunea este săvârşită de către angajator. Or, în cazul angajatorilor persoane juridice, este posibil ca în practică să existe situaţii în care pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art.10 alin.(2) - (4) să fie condamnată doar persoana fizică ce a acţionat în interesul ori în numele persoanei juridice. Într-o astfel de situaţie, angajatorului nu îi pot fi aplicate respectivele pedepse complementare. Sugerăm, de aceea, reanalizarea şi reformularea părţii introductive a alin.(5), astfel încât, din redactare să rezulte cu claritate că se au în vedere numai situaţiile în care răspunderea penală aparţine angajatorului.

- la lit.d), sintagma „unităţi care au servit la comiterea încălcării” trebuie reformulată, întrucât „unităţile” nu pot constitui mijloace ale săvârşirii unei infracţiuni. Apreciem că textul ar putea să se refere, eventual, la „unităţile” în care s-au săvârşit respectivele fapte. În acest context, precizăm că art.53¹ alin.(3) lit.c) din Codul penal se referă la pedeapsa complementară a închiderii unor „puncte de lucru” ale persoanei juridice, şi nu la închiderea unor „unităţi”. Este necesară, de aceea, reanalizarea, şi sub acest aspect, a normei propuse.

5. La actuala formă a proiectului, formulăm următoarele observaţii de redactare şi de tehnică legislativă:

a) La partea introductivă a art.I, potrivit rigorilor stilului normativ, sintagma „completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.12/2010” trebuie redată sub forma „cu completările ulterioare”.

b) Întrucât pct.1, 2, 5 şi 7 ale art.I modifică unele litere ale aceluiaşi articol, acestea ar trebui comasate într-un singur punct, cu următoarea parte dispozitivă:

„1. La articolul 2 literele a), c), d), e), g) şi i) se modifică şi vor avea următorul cuprins:”.

Pe cale de consecinţă, celelalte puncte subsumate art.I se vor renumerota.

c) La actualul pct.4 al art.I, referitor la textul propus pentru art.2 lit.f¹), sintagma „Regulamentul (CE) nr.810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului privind instituirea unui Cod Comunitar de Vize” trebuie redată sub forma „Regulamentul (CE) nr.810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize”.

d) La actualul pct.10 al art.I, cu referire la textul preconizat pentru art.2 lit.q), pentru fluenţa redactării, este necesar ca expresia „ieşirea din ţară străinilor” să fie redată sub forma „ieşirea din ţară a străinilor”.

Totodată, la textul propus pentru lit.z), pentru unitate în redactare, este necesară eliminarea termenului „înseamnă”.

e) Deoarece actualele pct.14 şi 15 ale art.I vizează modificarea alin.(3) şi (5) aparţinând aceluiaşi articol, pentru o mai bună sistematizare a dispoziţiilor normative din cuprinsul proiectului, este necesară comasarea acestora într-un singur punct, cu următoarea parte dispozitivă:

„Alineatele (3) şi (5) ale articolului 6 se modifică şi vor avea următorul cuprins:”.

Observaţia este valabilă, în mod corespunzător, şi pentru actualele pct.56, 57 şi 58, pentru pct.86 şi 87, pentru pct.90 şi 91, pentru pct.114 şi 115 ale art.I, precum şi pentru pct.11, 12, 13 şi 14 ale art.IV.

f) La partea dispozitivă a actualului pct.17 al art.I, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, expresia „Formula introductivă” trebuie redată sub forma „Partea introductivă”, observaţie valabilă şi pentru actualul pct.18.

g) La actualul pct.20 al art.I, referitor la textul preconizat pentru art.8 alin.(4), pentru un spor de rigoare în redactare, sintagma „Regulamentul (CE) nr.562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind crearea unui cod comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere (Codul Frontierelor Schengen), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr.L 105 din 13 aprilie 2006” trebuie redată sub forma „Regulamentul (CE) nr.562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 105 din 13 aprilie 2006”.

h) La partea dispozitivă a actualului pct.31 al art.I, pentru un spor de rigoare în redactare, textul trebuie să debuteze cu sintagma „31. La articolul 20 litera d), după punctul (iv)….”.

i) La actualul pct.36 al art.I, cu privire la textul propus pentru art.24 alin.(1) lit.d¹), pentru unitate şi corectitudine în redactare, litera „(d¹)”, din debutul textului, trebuie redată sub forma „d¹)”, observaţie valabilă pentru toate situaţiile similare din cuprinsul proiectului.

j) La actualul pct.59 al art.I, referitor la textul preconizat pentru art.40 alin.(2) lit.l), din aceleaşi considerente, substantivul „Parinţii” trebuie redat cu iniţială mică.

k) La actualul pct.60 al art.I, cu referire la textele propuse pentru art.43 alin.(2) lit.b), c) şi d), pentru respectarea exigenţelor stilului normativ, abrevierile „SRL”, respectiv „SA” trebuie redate in extenso, şi anume: „societate cu răspundere limitată”, respectiv „societate pe acţiuni”.

l) La actualul pct.61 al art.I, cu privire la textul preconizat pentru art.44 alin.(4), pentru un spor de rigoare normativă, expresiile „de la eliberarea autorizaţiei”, respectiv „de la depunerea cererii” trebuie redate sub forma „de la data eliberării”, respectiv „de la data depunerii”.

m) La actualul pct.124 al art.I, potrivit normelor de tehnică legislativă, termenul „conţinut” din finalul părţii dispozitive trebuie înlocuit prin cuvântul „cuprins”.

n) La actualul pct.153 al art.I, cu referire la textul preconizat pentru art.104 alin.(1¹) lit.b), pentru o corectă informare normativă, este necesar ca, după titlul Legii nr.122/2006, să fie inserată sintagma „cu modificările şi completările ulterioare”.

o) La actualul pct.156 al art.I, referitor la textul propus pentru art.104 alin.(4), pentru fluenţa exprimării, expresia „acordării tolerării străinul” trebuie redată sub forma „acordării tolerării străinului”.

p) La partea dispozitivă a actualului pct.167 al art.I, semnalăm că art.107 este alcătuit din două alineate, motiv pentru care este necesară reformularea părţii de debut a textului, astfel:

„167. La articolul 107 alineatul (1)……..”.

Observaţia este valabilă, în mod corespunzător, şi pentru actualul pct.168.

q) La actualul pct.173 al art.I, cu privire la textul preconizat pentru art.117¹ alin.(7), potrivit stilului normativ, sintagma „prin hotărâre a Guvernului României” trebuie redată sub forma „prin hotărâre a Guvernului”.

r) La actualul pct.176 al art.I, referitor la textul propus pentru art.130, aşa cum s-a semnalat anterior, Legea nr.130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.123/2010, cu excepţia art.2-16, care se abrogă la data de 1 februarie 2011. Prin urmare, trimiterea la art.10 alin.(3) şi (4) din acest act normativ este greşită. Este necesară, de aceea, revederea şi reformularea textului.

Observaţia este valabilă, în mod corespunzător, şi pentru actualul pct.177, în ceea ce priveşte textul preconizat pentru partea introductivă a alin.(1) al art.130, precum şi pentru pct.33 al art.IV, referitor la textul propus pentru art.27¹ alin.(1) şi (2).

s) La actualul pct.180 al art.I, potrivit stilului normativ, partea dispozitivă trebuie reformulată, astfel:

„La articolul 134, punctul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:”.

Reiterăm observaţia, în mod corespunzător, şi pentru actualul pct.181.

ş) La art.II, din considerente de tehnică legislativă, cifrele „1.”, „2.” şi „3.”, care marchează alineatele acestui articol, trebuie redate între paranteze.

De asemenea, la alin.(2) şi (3), abrevierea „OUG” trebuie redată in extenso.

t) La pct.3 al art.III, referitor la textul preconizat pentru art.11 alin.(4), sintagma „Regulamentului (CE) nr.539/2001 al Consiliului” trebuie redată sub forma „Regulamentului (CE) nr.539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001”.

La pct.8, cu referire la textul propus pentru art.27 alin.(5), pentru un spor de rigoare în exprimare, termenul „menţionate” trebuie înlocuit prin cuvântul „prevăzute”, observaţie valabilă pentru toate situaţiile similare din proiect.

ţ) La partea dispozitivă a pct.3 al art.IV, pentru corectitudine normativă, sintagma „se introduc opt noi litere” trebuie înlocuită cu expresia „se introduc şapte noi litere”.

La partea dispozitivă a pct.27, pentru unitate în redactare, sintagma „Alineatul 10 al articolul 15” trebuie redată sub forma „Alineatul (10) al articolului 15”.

La pct.28, referitor la textul preconizat pentru art.15 alin.(13), pentru un plus de rigoare normativă, sintagma „în condiţiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare” trebuie redată sub forma „în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu „modificările şi completările ulterioare”.

La partea dispozitivă a pct.29, pentru corectitudine în redactare, este necesară reformularea textului, astfel:

„29. La articolul 23, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin.(2), cu următorul cuprins:”.

La pct.31, referitor la norma propusă pentru art.26 lit.e), întrucât art.23, la care se face trimitere, stabileşte, în cele două alineate, două obligaţii distincte în sarcina angajatorului, este necesar ca expresia „neîndeplinirea obligaţiei” să fie înlocuită cu sintagma „neîndeplinirea obligaţiilor”.

Totodată, pentru un spor de rigoare în redactare, expresia „cu amendă de la 700 la 1.000 lei” trebuie redată sub forma „cu amendă de la 700 lei la 1.000 lei”.

u) La partea dispozitivă a art.V, pentru o corectă informare legislativă, este necesar ca sintagma „aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.347/2007” să fie redată sub forma „aprobată cu completări prin Legea nr.347/2007”.

De asemenea, referitor la textul preconizat pentru art.2² alin.(3) lit.c), pentru respectarea rigorilor de tehnică legislativă, abrevierea „MAI” trebuie redată sub forma „Ministerului Administraţiei şi Internelor”.

v) La partea introductivă a art.VI, din considerente redacţionale, expresia „publicată în Monitorul Oficial al României” trebuie redată sub forma „publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

Totodată, la partea dispozitivă a pct.2, din aceleaşi considerente, abrevierea „alin.(1)” trebuie redată in extenso.

x) Având în vedere dispoziţiile art.45 din Legea nr.24/2000, republicată, menţiunea din finalul actului normativ se utilizează numai în cazul transpunerii unor norme juridice ale Uniunii Europene în dreptul intern, nu şi în cazul actelor normative prin care se creează cadrul juridic necesar aplicării unor astfel de norme.

Semnalăm că, potrivit practicii legislative în materie, precizarea faptului că actul normativ intern creează cadrul juridic necesar aplicării unor decizii sau regulamente ale Uniunii Europene se realizează în cuprinsul preambulului. Propunem, de aceea, ca ultimele două paragrafe din cuprinsul menţiunii din finalul proiectului să fie reformulate în mod corespunzător şi să fie prevăzute în cuprinsul unui preambul care să preceadă formula introductivă.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş ILIESCU

Bucureşti

Nr.